//
you're reading...
Uncategorized

Andrei Iucinu a mostenit de la Dumitru Tinu şi două terenuri în Coteana (Judeţul Olt)

Punct final în procesele lui Andrei Iucinu pentru mostenirea lui Dumitru Tinu. Fiul nelegitim al jurnalistului a căzut la întelegere cu Tamara şi Anna-Maria Tinu.

După moartea  ziaristului Dumitru Tinu, directorul cotidianului Adevărul, în anul 2003, în urma unui accident dubios de circulație, a urmat un șir lung de procese pentru fiul lui din afara căsătoriei, Andrei Iucinu.

După zece ani de procese, Andrei (Iucinu) Tinu, fiul jurnalistului Dumitru Tinu, a ajuns la o înţelegere cu Tamara şi Anna-Maria Tinu. În prima faza, judecătorii au  stabilit că băiatul, atunci în vârstă de aproape 18 ani, este fiul natural al lui Dumitru Tinu. Fiica jurnalistului, Ana-Maria Tinu și mama sa, Tamara Tinu făcuseră rapid succesiunea, așa că un alt proces a fost deschis: moștenirea! Imobile, mașină, un teren la țară, bani și acțiuni la ziarul Adevărul, al cărui proprietar majoritar fusese Dumitru Tinu.

„Afacerea” a fost parafată joi, 28 iunie, şi a fost depusă vineri, 29 iunie, la Judecătoria Sectorului 3 din Capitală.

Lui Andrei Tinu i-a revenit apartamentul tatălui său din Herăstrău, o casa de vacanţă în localitatea Breaza şi autoturismul Volvo. Maşina este chiar cea în care şi-a pierdut viaţa Dumitru Tinu. Pe lângă acestea a mai primit două terenuri în Coteana (Olt), localitatea natală a lui Dumitru Tinu.

Astfel, Dinu Patriciu, cel care a cumpărat ziarul în 2006 de la Ana-Maria Tinu, rămâne proprietar deplin al cotidianului.

Potrivit cererii de chemare în judecată, Andrei Tinu, a cerut judecătorilor să constate că masa de partaj se compune din 565.279 de acţiuni nominative, în valoare nominală de 0,5 lei, ce reprezintă 80,673 la sută din capitalul SC Adevărul SA. El a arătat că împreună cu sora sa, Anna-Maria (fiica lui Tamara şi Dumitru Tinu), sunt singurii moştenitori asupra acestor acţiuni.

Andrei Tinu – fiul nelegitim al ziaristului Dumitru Tinu care a decedat într-un accident rutier – are dreptul la trei optimi din acţiunile ziarului “Adevărul”, potrivit unei decizii din 29 martie, a Tribunalului Bucureşti, care a respins contestaţia fiicei şi soţiei jurnalistului.

Ioana Drăghici

UPDATE:

DESPRE DUMITRU TINU

Copilăria

,,Mitre”, mezinul familieiDumitru Tinu s-a născut în localitatea Coteana, din județul Olt, într-un sat în care “oamenii se întâlneau după-amiaza pe uliță și citeau ziarele. Erau foarte interesați de ce se întâmpla“. Copilăria nu i-a fost lipsită de griji, lovindu-se de lipsuri de tot soiul. “Eram un copil desculț, născut într-o casă unde nu exista bibliotecă, din părinți neștiutori de carte“. Erau trei frați, Dumitru Tinu fiind mezinul. Ceilalți doi frați nu au atins faima lui “Mitru“, cum îl dezmierdau acasă, ei neavând șansa de a face o carieră intelectuală. Dumitru Tinu nu a putut uita niciodată sacrificiile pe care părinții lui le-au făcut pentru a-l ajuta să-și facă o cariera. “Părinții si-au dorit ca măcar eu să învăț carte și să revin în sat învățător. Sacrificiul era însuși faptul că m-au trimis la școală, la oraș, la Slatina. Era maximum pe care mi-l puteam imagina. Era un miraj numai când ne apropiam de Slatina“. Copil fiind, își însoțea familia, o dată pe săptămâna, în “marele oraș“, plecând din sat cu căruța. Părinții fiind săraci, nu l-au putut ajuta cu bani pe timpul școlii. “Primul an am stat în gazdă la o familie de țigani. La internat trebuia să plătească circa 240 de lei pe lună și nu aveau. Cunoșteau o familie de țigani, care venea prin sat și colecta fulgi, iar în schimb dădea fel de fel de obiecte de menaj. De cate ori veneau în sat, rămâneau peste noapte la noi. Le puteam da produse agricole. Erau niște oameni foarte cumsecade“. În fiecare sâmbătă mergea acasă. 19 kilometri pe jos, indiferent de anotimp!… “Dacă aș fi fost complexat, probabil, nu aș fi reușit. Drumul din sat trece pe la barieră. E vorba de bariera de la calea ferată, la intrarea în Slatina. Știam că trebuie să trec bariera și am trecut-o“. La vârsta aceea adolescentină a înțeles că pentru el nu mai era cale de întoarcere, ca nu mai avea ce căuta în sat. “N-aveam voie să ratez, trebuia să merg înainte“.

Studenția

Dumitru Tinu si colegii de facultate, in Parcul CismigiuDumitru Tinu a devenit student la Institutul de Limbi Străine din București, absolvind ca specialist I în filologie rusă și română. A fost și acolo o perioadă foarte grea, peste care a trecut doar datorită dorinței de a realiza ceva în viață. Și datorită unui caracter puternic. “Am fost foarte ambițios. Cred că ceea ce am realizat se datorează muncii, că este rezultatul serilor de lectură, când nu mă duceam la reuniunile studențești, pentru că nu aveam cu ce mă îmbrăca. Stăteam în cămin absolut singur și citeam. Nu mă simțeam un om frustrat, mă adânceam în lectură, știam că trebuie să muncesc mai mult decât alții. Aveam și de recuperat destul“. Cariera lui Dumitru Tinu, “un adevărat maratonist“, cum este caracterizat, nu se datorează “originii sale sănătoase“. Au fost atâția alți băieți, proveniți din aceleași medii, care au intrat in Capitală desculți… În perioada studenției nu a avut niciodată pantofi și haine corespunzătoare pentru a ieși la vreo reuniune. Primii pantofi i-au fost făcuți de un cizmar din sat, iar primele haine cu care putea ieși în lume le-a avut la 22 de ani, la absolvirea facultății.

Scînteia

Corespondent la ONUDe la vârsta de 22 de ani a intrat în presă, la Scînteia – aspect speculat din plin de toți cei cărora Dumitru Tinu, prin Adevărul, le sta în calea afacerilor negre, le divulga modul dubios sau chiar mizerabil în care au prosperat. La Scînteia a lucrat până în 1989, la Departamentul Politică Externă. Să fi avut complexul Scînteii? “Nu. Ar însemna să șterg din biografie perioada tinereții mele. Am început să lucrez în domeniul politicii externe. Nu o spun pentru a mă scuza, ci pentru că a fost șansa mea de a mă forma. Mă simțeam bine făcându-mi meseria“. I-au rămas multe amintiri plăcute din acea vreme: întâlnirile pe care le avea cu ziariștii occidentali, când pleca în străinătate, pe mulți făcându-și-i apropiați. A venit momentul ’80 când “îi evitam pe prietenii mei din presa internațională. Nu mă simțeam eu vinovat, dar reprezentam într-un fel țara. Dedublarea a fost marea problemă, dar am făcut-o pentru meserie“. În rest, era un om ca și celelalte zeci de mii de intelectuali, care acasă asculta Europa Liberă, citea presa din Occident, protesta împotriva deciziilor impardonabile luate de conducerea de atunci, se enerva când se oprea lumina… “Știam însă că va cădea regimul și le spuneam acasă : «Nu-i nimic, nu mai ține mult»“. Știa că acea schimbare nu e departe, și nu din intuiție. “Am avut privilegiul să urmăresc la fața locului evoluția evenimentelor. Am acoperit evenimentele din Germania – când s-au stabilit relațiile diplomatice – invazia din Cehoslovacia, evenimentele din Polonia, am fost la Varșovia, la Gdansk, și transmiteam pentru Agerpress. Am urmărit tot fenomenul declanșat de Gorbaciov în U.R.S.S., presa, transmisiile de la fața locului, eram foarte informat de întâlnirea de la Malta. De aceea am putut da o predicție atât de exactă”.

Adevărul

Redactia ziarului AdevarulDumitru Tinu este unul dintre fondatorii serii noi a ziarului Adevărul. Deși totul pare perfect pentru oricine privește din afară, a existat o greșeală de început, despre care vorbește cu demnitate. “Ne-am încredințat altcuiva libertatea pe care am obținut-o, aceea de a face un ziar independent, cum credeam că trebuie să fie. La sfârșitul lui ianuarie 1990, un personaj a transformat această libertate într-o publicație aservită puterii, F.S.N.-ului, care se crease atunci. Cineva, atunci, a găsit că e foarte important să existe un control asupra presei. Până în primăvara lui ’91, când s-a produs și revolta de la Adevărul, când ne-am recâștigat dreptul de a fi noi înșine“. Din acel moment, la Adevărul s-a instituit o conducere colegială. Sloganul “Nimeni nu este mai presus de lege” a fost ales ca idee de frontispiciu în clipa în care cotidianul a primit o tentă foarte puternică de luptă împotriva abuzurilor, a corupției. Lui Dumitru Tinu, ca director al ziarului cu cel mai mare tiraj, i s-a adresat de multe ori întrebarea : “Ați simțit puterea presei?” “Am simțit-o, o simt, dar simt și o mare răspundere, și nu doar formal. Sunt nopți în care adorm foarte târziu, frământat de gândul dacă am făcut sau nu bine, conștient că presa poate uneori distruge destinul cuiva. Nu cred că noi am distrus. În multele cazuri am determinat îndreptarea lucrurilor, am ratat de fapt o ascensiune imorala“. Și-a dorit întotdeauna ca România să ajungă o țară normală, cu o societate în care presa să aibă un alt rol. “Să ajungem să scriem și noi cu detașarea cu care scriu cei de la Financial Times, de exemplu, despre lucruri care interesează într-o țară normală”.

Moartea

Imagini de la locul accidentuluiOficial, Dumitru Tinu, a murit, pe data de 1 ianuarie 2003, în urma unui grav accident rutier[4]. Cumplita tragedie s-a petrecut la ora 9:45, pe DN 1, în apropierea localității Românești, Prahova. Dumitru Tinu a sărbătorit împreună cu familia intrarea în Noul An. S-a retras devreme de la petrecere, la 12,40, iar dimineața a plecat, la volanul mașinii personale, spre Breaza, una din stațiunile de pe Valea Prahovei, unde dorea să schieze. În jurul orei 9,45, mașina condusă de Dumitru Tinu, un “Volvo S-40”, a intrat în derapaj, părăsind sensul de mers și, după ce a rulat circa 15-20 metri pe banda opusă, s-a răsturnat într-un șanț adânc, de pe marginea șoselei. Mașina nu prezenta avarii serioase. Sistemele de siguranță “air-bag” ale mașinii nu s-au declanșat. Pe șosea nu existau urme de frânare. Drumul era curățat de mijloace auto mobilizate pentru deszăpezire, iar la ora sosirii echipajelor poliției nu se mai putea distinge mare lucru din traseul urmat de automobil înainte de a ajunge în șanț.

 Suspiciuni de crimă

Condițiile în care a murit Dumitru Tinu au ridicat multe semne de întrebare. În presa vremii au apărut mai multe teorii printre care și cea a crimei. Toată presa a evidențiat nenumăratele neconcordanțe care au apărut în acest caz. Andrei Tinu, fiul lui Dumitru Tinu din afara căsătoriei împreună cu rude ale ziaristului au considerat bizar că asupra sa nu s-au găsit “telefonul mobil, cărțile de credit, cheile și actele de identitate”. În plus, Tinu era îmbrăcat cu un pulover cu trei numere mai mare. Ancheta susține că mașina, de tip Volvo, a ieșit de pe șosea, a derapat într-un șanț și s-a lovit de un copăcel. Tinu ar fi încercat să iasă, dar a făcut comoție cerebrală și a fost călcat de propria mașină. Raportul medico-legal a arătat că Tinu s-a lovit de interiorul autoturismului. La câteva zile, Cristian Tudor Popescu, pe atunci redactor-șef al ziarului Adevărul, a declarat, la BBC, că în borseta lui Tinu s-ar fi găsit un bon de casă, din care rezultă că acesta ar fi alimentat mașina la ora 7.20, la Băneasa. Dumitru Tinu a murit la ora 9.43, la Românești. Drumul dintre cele două localități se parcurge în mod normal în aproximativ o jumătate de oră, și de aici a rezultat un alt semn de întrebare. Ce a făcut Tinu timp de două ore, în condițiile în care rezervorul mașinii era aproape plin? Evenimentul Zilei a scris că “Niciunul din sistemele de siguranță ale mașinii, cum ar fi air-bag-urile, nu s-a activat. În plus, la locul tragediei au fost găsite urme de vopsea albastră, cu toate că mașina lui Tinu era verde, lucru care duce la ideea că a fost izbit din spate. La autopsie, în corpul lui Tinu s-a găsit o cantitate mică de sânge, dar în mașină nu era sânge. Fiul lui Dumitru Tinu susține că jurnalistul ar fi fost omorât într-un garaj de unde ar fi fost dus în apropierea Pădurii Românești, unde i s-a înscenat accidentul.

Discussion

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Recent Posts

June 2012
M T W T F S S
« May   Jul »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  
%d bloggers like this: